Se pare ca azi am teme de casa si, culmea, imi si place! 😎 Doar vorbesc despre mine! Nu imi framant capul sa scot versuri sau sa fac analiza unui text dat! 😛 Asa ca…..sa trecem la lucru!
Viata mea se imparte in doua: perioada dinainte de a fi mama si perioada actuala! Ea, fie-mea, e punctul 0 ! De aici pornesc la dreapta sau la stanga! De aici incep sa depan amintiri si trairi!
Pana la ea, am avut cateva placeri vinovate: cafeaua de dimineata cu tigara, adunarile din noapte cu prietenele!
Dupa momentul 0, totul s-a schimbat! Acest punct a devenit centrul universului meu, BUCURIA MEA NEVINOVATA !
Nu este nimic mai important pe lumea asta decat sa o aud pe blonda mea razand, strangandu-ma in brate, vorbind cu mine, imitandu-ma! Pentru a profita fara remuscari de aceste clipe unice si minunate, mi-am schimbat modul de viata! Acum imi beau cafeaua cu ea, amandoua in pat (ea cu sticluta de lapte, eu cu ditamai cana de cafea 
)
Ma striga atunci cand ii este rau, ma cheama sa ma imbratiseze fara vreun motiv anume! Nu-mi cere nimic! Decat sa fiu acolo pentru ea!
Nu as putea scrie despre alta bucurie! Pe langa ea, toate palesc! Ochii ei sunt linistea mea! Glasul ei este calmantul cel mai puternic! Puterea si dorinta ei de a invata multe intr-un timp scurt ma ridica din orice borcan cu melancolie!
Nimic nu e mai minunat! Restul…e trecator! Ea e bucuria mea!
martie 31, 2010
Bucuria nevinovata din viata mea
Posted by meandmydaughter under copila mea | Etichete: bucurie, cafea, copil, dimineata, dragoste, fericire, imbratisare, melancolie, nevinovat, nimic |[6] Comments
Nimic nou si totusi..... 
martie 31, 2010 at 21:56
Da, copiii: cel mai frumos dar, cea mai mare bucurie. Si cand te gandesti ca toti am fost copii odata… 😀
martie 31, 2010 at 22:24
Superb. Iubirea de mamă, iubirea necondiţionată. Şi eu am o relaţie deosebită cu mama mea şi îmi amintesc cu drag de fiecare moment petrecut împreună 🙂 Când eram mică îi spuneam Gâga pentru că nu-i puteam pronunţa numele, acum, numele ei mi se pare mult mai uşor decât Gâga =))
martie 31, 2010 at 22:53
Te invidiez! ADOR copilasii si abia astept sa am si eu o bazdaganie de care sa am grija si care sa-mi lumineze zilele. 😀
martie 31, 2010 at 22:59
Fiecare la randul sau! Un copil e o mare bucurie cand vine la timp!
aprilie 1, 2010 at 10:05
Stiu, imi doresc f.mult o bazdaganie dar nu ma grabesc. 🙂
aprilie 1, 2010 at 22:28
Cat de frumos vorbesti de ea. Este o norocoasa cu o asa mama 🙂 Nu ma refer ca iti faci datoria de parinte, lucru pe care toti copiii il merita, ma refer ca o faci cu atata placere. Am intalnit parinti, in pacate, si din tabara cealalta.
Sa iti traiasca, sa aveti mereu aceeasi relatie speciala! 🙂