Vorbeam odata despre copilarie, despre cum a fost pe timpul meu si cum este acum, pentru generatia noua. Am vazut si am inteles ca niciodata nu vom putea elimina GENERATION GAP, dar putem sa incercam sa traversam din cand in cand aceasta prapastie.
Am observat cu placere ca inca mai sunt pastrate si utile focurile de pe vremea mea. Am vazut ca fetele inca sar elasticul in curtea scolii, ca prinsa, leapsa, atinsa pe animale si v-ati ascunselea prind bine la public. Pustii se dau in vant dupa „Ratele si vanatorii” si „Tara, tara, vrem ostasi”!
Parcurile freamata de dorinta lor de a se intrece pe role si pe bicicleta. Chiar am auzit din gura unui pustan, care sigur este la curent cu tot ce e nou in videogames, muzica si moda, ca a exclamat: „Ce bine ca s-a incalzit afara! Putem sa stam in parc!”.
Deci, se poate! Mai stii? Poate si fata mea va avea cu cine sa vina in parc, la o tura cu rolele sau cu bicicleta, cu cineva de varsta ei! Asta imi doresc!
aprilie 7, 2010
Mai stii?
Posted by meandmydaughter under amintiri, vise | Etichete: copii, copilarie, elesticul, jocuri, leapsa, parc, ratele si vanatorii |[4] Comments
aprilie 7, 2010 at 12:45
Îmi amintesc cum era când eram eu mică, era un sentiment aşa de plăcut…Ştiam toate jocurile posibile şi imposibile, alergam mereu în jurul blocurilor şi iubeam să mă urc în copaci. Intram ce-i drept în casă la prânz ca să mănânc şi să mă uit la un desen animat, apoi într-o oră eram deja afară. Acum puţini sunt copiii care se bucură de ceea ce pentru noi era vital în copilărie, mulţi stau în faţa calculatorului şi a televizorului nerealizând câte lucruri frumoase pierd… dar aici şi părinţii sunt de vină…În fine, aceasta este o altă poveste…
aprilie 7, 2010 at 17:42
Am crescut la casa… gandeste-te ce bucurie pe capul meu! Ieseam zilnic la aer, am crescut in leaganul din curte, mi-am julit genunchii pe asfalt, intram in fiecare seara in casa plina de praf si murdara de iarba in cot…Pe deasupra, parintii ma duceau aproape in fiecare week-end in parc cu bicicleta si rolele cand mai crescusem. Se mai luau si cainii dupa mine, dar asta e partea a doua 😆 cat despre calculator, am vazut asa ceva de-abia la 13 ani, nu la 4-5 ani, cum vad majoritatea copiilor din ultimii ani. Si uite ca mi-a prins bine!
aprilie 8, 2010 at 07:09
Din pacate vorbim doar de exceptii 🙂
Baieteii se ingalbenesc in casa de atata counter-strike si word of warcraft, iar fetele stau pe messenger 🙂
In mod normal s-ar numi evolutie, insa copiii astia involueaza.
aprilie 8, 2010 at 14:06