Sa ridice mana sus cine stie ce e ala un oracol, cum ia nastere, ce contine si cine detine asa ceva! Dupa ce vad raspunsurile voastre , vin cu update ;))
aprilie 7, 2010
ORACOLUL
Posted by meandmydaughter under amintiri, despre mine | Etichete: copilarie, oracol |[10] Comments
Nimic nou si totusi..... 
aprilie 7, 2010 at 19:12
Am si piciorusele ridicate, atat de multe stiu.. 😀
Inca mai am unul strans frumos acasa cu dulci si nevinovate intrebari cu sincere raspunsuri, cu abtipilduri si….. amintiri placute! 😦
aprilie 7, 2010 at 19:26
sa inteleg ca esti plecata departe de casa si eu nu am nicio sansa sa vad vreo poza cu acest „cufar” cu amintiri
aprilie 8, 2010 at 10:13
Din pacate nu.. 😦 Si-mi este ciuda ca ultima oara cand am mers nu am facut.
aprilie 8, 2010 at 14:05
Am avut. Cand eram in generala. Si bineinteles ca maica-mea l-a aruncat. :-L
E un caiet, in care pui ca titlu niste intrebari, pe fiecare pagina. Pe urma il pasezi altora, sa raspunda la acele intrebari. Astfel, afli mai multe detalii despre ei, si tu ramai cu amintiri.
aprilie 8, 2010 at 15:57
Maama, am avut vreo 3! 🙂 recunosc ca in primul puneam intrebari banale gen ” ce mancaruri iti plac?”, „ce faci in timpul liber?”…dar in al doilea deja incepusem sa evoluez si puneam intrebari de genul „Ati auzit de persoane care saruta cu ochii deschisi? Ce credetzi despre asa ceva?” 😆 tzin minte ca o colega mai zapacita ne intrebase daca mai suntem virgine ( aveam toate 12 ani =)) ) si toate fetele au raspuns foarte iritate „EVIDENT!/ Normal!/Ce intrebare e asta?! Nici nu se pune problema!”… ma gandesc ce raspunsuri ar da acum fetele de generala ;;)
aprilie 8, 2010 at 15:57
P.S: te-am trecut la blogroll ca sa te am mai indemana 😀 am venit cam des pe la tine si nu se putea altfel :*
aprilie 8, 2010 at 17:09
Am avut şi eu destule. Dar îmi amintesc că erau două tipuri de oracole: cel cu întrebări şi cel cu „amintiri”.
Într-a noua, cum spune şi Chocolate Follie, îmi făcusem unul cu întrebări mai ‘psihologice’: avea 90 de întrebări mai mult decât ciudate. :)))
aprilie 8, 2010 at 22:12
Uau si eu am avut o groaza de oracole printre care si unele cu desene animate;))
aprilie 10, 2010 at 13:57
Hehe, da, si eu ma numar printre cele care au avut oracole. 😀 Uneori imi inventam personaje care „completau” si ele oracolul, doar ca sa pot desena la sfarsit tot felu` de chestii, sa nu par penibila. :)) Erau pline cu intrebari idioate, dar deh, ce poti cere unui copil de 11 ani ? Vremuri .. 🙂
aprilie 10, 2010 at 22:41
Si eu am avut vreo trei, dintre care unul mai serios, mare, pe un caiet studentesc. Cred ca asta era prin clasa a 7-a. Le-am pastrat pe toate, bineinteles 🙂 Sunt genul care pastreaza orice biletel, orice prostioara.
In oracole nu puneam prea multe poze, desene, astea erau lasate pentru caietele de amintiri, de care am avut, slava domnului, destule :))