amintiri


Am primit in dar cateva pagini din oracolul lui Lady! Le impartasesc cu voi:
oracol diana
oracol dia
oracol dya

Intrebarile de mai sus spun cate ceva despre stapana 😛
Iar intrebarea pe care Chocolate Follie o intalnise pe la 12 ani…cred ca nu-si avea rostul la varsta aia! Azi……sper ca au ramas numai la stadiul de poveste! Imi doresc din suflet!

Deci DA!!! Noi nu am avut pagini de socializare. Singurul lucru stiut pe calculator era sa plec dintr-un punct si sa fac negru tot ecranul sub DOS, ca mai apoi sa aflu ca era o eroare, dar tare mult ne mai placea 😛 . Asa, noi nu visam sa comunicam prin altceva decat prin caiete! Am avut vreo 3 oracole: caiet mic cu doar cateva intrebari, caiet de 100 de file de nu mai stiam ce intrebari sa bag ca sa umplu paginile, caiet studentesc, sa aiba omul loc sa scrie despre el si despre mine. Decupam reviste intregi, puneam coperti care mai de care mai interesante. Nu mai zic de intrebari! Asa aflam cine pe cine place si cat de mult. 😎 Circulau oracolele prin clasa mai ceva decat caietele cu teme 😛
Erau colegi care luau acasa si cate 2-3 oracole, ca sa le completeze si le aducea dupa 1-2 saptamani pentru ca nu aveau timp de ele. Erau si acele persoane asa de mult placute ca se procopseau cu teancuri de oracole. Si bineinteles, acei colegi care cereau din oficiu sa scrie ceva pe acele pagini frumos colorate.
Imi amintesc de intrebari incuietoare la care doar unele persoane isi permiteau sa fie sincere, gen: „O cunoasteti pe stapana oracolului?”, „Ce parere aveti despre ea?”, „Iubiti pe cineva?” si tot asa. La indrebarile despre stapana, cel mai adesea citeam „fata de gasca, desteapta, ambitioasa, frumoasa” – chestii de suprafata si de bun simt, pana dadeam peste prietene mai apropiate si atunci sa te tii: „cam vorbareata, incapatanata, uneori dalasatoare” – bai parca imi pica cerul in cap! Stiam ca sunt asa, dar nici sa le citesc dupa 20 de ani si sa vad ca nu am schimbat nimic in bine:shock: Pai cum asa?!?!?
Aceste minunate oracole circulau si din clasa in clasa, de la o generatie la alta – era ceva daca in caietul tau scria cineva de la a8a, cand tu abia erai a7a! Erai deja cunoscut printre cei mari!
Pentru intrebari gen: „Ce este iubirea?”, „Ce este sufletul?”, „Ce este fericirea?”, adica intrebari cu greutate, se lasau si cate 2-3 pagini, sa aiba omul loc sa completeze 😯 , caci au fost cazuri in care s-au plans diversi ca ar avea multe de exprimat dar nu au unde 😐 .
Pentru noi, oracolul a fost un fel de HI5, Facebook si ce site de socializare ar mai fi acum deschis. Si in caiete venea cate un idiot si scria injuraturi si ne stricau cheful si minune de oracol 👿 ne chinuiam sa acoperim frumos, sa nu se mai vada si mama, ce si-o mai lua fraierul 😈 😡
Aici gasiti cateva exemple de intrebari din oracole si cam asa aratau ele:
oracol poza1
oracol poza2
oracol poza3
surse poze

Sa ridice mana sus cine stie ce e ala un oracol, cum ia nastere, ce contine si cine detine asa ceva! Dupa ce vad raspunsurile voastre , vin cu update ;))

Vorbeam odata despre copilarie, despre cum a fost pe timpul meu si cum este acum, pentru generatia noua. Am vazut si am inteles ca niciodata nu vom putea elimina GENERATION GAP, dar putem sa incercam sa traversam din cand in cand aceasta prapastie.
Am observat cu placere ca inca mai sunt pastrate si utile focurile de pe vremea mea. Am vazut ca fetele inca sar elasticul in curtea scolii, ca prinsa, leapsa, atinsa pe animale si v-ati ascunselea prind bine la public. Pustii se dau in vant dupa „Ratele si vanatorii” si „Tara, tara, vrem ostasi”!
Parcurile freamata de dorinta lor de a se intrece pe role si pe bicicleta. Chiar am auzit din gura unui pustan, care sigur este la curent cu tot ce e nou in videogames, muzica si moda, ca a exclamat: „Ce bine ca s-a incalzit afara! Putem sa stam in parc!”.
Deci, se poate! Mai stii? Poate si fata mea va avea cu cine sa vina in parc, la o tura cu rolele sau cu bicicleta, cu cineva de varsta ei! Asta imi doresc!

Stiti dialogul celebru: – Ba, tu esti taran? – Da! Asa am patit eu cu igaveuponlife! Ia si scrie madam, despre ospatari! Da, merci.
Am fost si eu vreo 2 luni pe pozitia asta! A fost aiurea! Am lucrat si cate 14-15 ore pe zi! Nu mai ajungeam la ore! Profesorii se luau de mine, nu ma intelegeau pentru ca nu era in domeniul pregatirii mele, patronul zbiera mai tot timpul! Iar eu…..nu mai stiam ce vreau! Ma maturizase prea repede!
Dupa experienta asta vorbesc mai frumos cu ospatarii si stiu cat de greu le este celor care si muncesc.

Mai ţineţi minte cum aţi făcut cunoştinţă cu internetul? Eram prin liceu când apăruseră internet-cafe-urile unde cheltuiam bănuţii de pachet pentru a….naviga pe mIRC! Ah, ce amintiri! rolleyes A suivre!