copila mea


Azi am prins din întâmplare vreo 20 de minute din filmul documentar: INDRAZNESC SA ALAPTEZ, apoi am căutat pe internet să văd dacă îl găsesc în întregime. Nu ştiam că nici că era a doua parte, nici că era o premieră.
Mi s-au părut importante şi utile informaţiile din film, chiar dacă fetiţa mea are 4 ani şi nu o mai alăptez de multişor. Nu mi-a venit a crede că în România anului 2012, doar 16% dintre bebelusi beneficiaza in primele 6 luni de viata de primul lor drept şi că mamele nu văd că alăptatul este cel mai la îndemână lucru.
Eu sunt o mamă care a alăptat 6 luni exclusiv la sân şi am continuat alăptarea până la 1 an şi 3 luni. Nu am putut mai mult pentru că m-a învins oboseala.
Nu vreau să descriu alăptarea ca pe un lucru extraordinar, mirific, fără a spune că, dacă nu este o moaşă bună în spital să te înveţe să bagi sânul cum trebuie în guriţa copilului, un medic neonatolog şi unul pediatru care să te susţină şi să nu te lase să te abaţi de la acest obicei şi neapărat un soţ care să fie alături de tine, măcar să stea cu odorul vostru cât timp te odihneşti 1-2 ore. Alăptarea poate fi la început o mică povară, dar trebuie neapărat să înţelegem, ca şi mame, că asta este printre primele drepturi ale copilului: să stea în braţele mamei, să se uite în ochii mamei şi să fie hrănit cu tot ce e mai bun.
Am zis bine povară, pentru că eu am fost una dintre mămicile care au avut răni pe sâni pentru că fetiţa nu putea apuca întregul mamelon, copilul mi-a mâncat ziua aproape din 1h în 1h până la 4 luni, când brusc s-a reglat şi a început să ceară sân la 3ore. Nu mi-a dormit noaptea mai mult de 3 ore legate, iar dupa 7 luni, când s-a ridicat în picioare, s-a trezit şi mai des şi se liniştea doar cu sân – nu mânca, ci mai mult ţinea sânul pe post de suzetă.
Mai cunosc şi alte mame care au păţit şi mai rău decât mine: au făcut febra laptelui, au fost nevoite să se mulgă 7-8 luni ca să nu-şi priveze copilul de acest drept.
Alăptarea nu este doar extra, super, hiper, are şi părţile ei mai puţin bune, dar odată ce treci peste toate astea, vei vedea că merită! Nimic nu este mai frumos decât să îţi vezi copilul cum se cuibăreşte în braţele tale şi caută cu năsucul, mai tărziu cu mânuţele, sânul ca să se hrănească!
Laptele de mamă este la îndemănă! Nu-ţi trebuie recipiente sterile, încălzitor, termos, apă plată să-l prepari. Eşti sigură că bebeluşul nu va avea probleme cu lactoză, sau că nu are aportul optim de vitamine şi minerale.
Indiferent cât de des cere de mâncare în primele luni, dragi mămici, nu renunţaţi! Nu vă mai întâlniţi cu aceste clipe! Timpul nu poate fi dat înapoi. Ştiu că nu este uşor să vezi că ai pus bebeluşul la sân, l-ai ţinut 30 minute la alăptat şi dupa aproape 1h cere iar. Primul lucru pe care trebuie să îl faceţi când vedeţi că cere aşa des, este să îl cântăriţi, nu să vă gândiţi că laptele este prea slab sau că nu se satură. Şi ce dacă plânge? Voi nu aveţi momente pe care nu vi le explicaţi şi vă vine aşa din senin să urlaţi, să plângeţi?
Măcar 1 lună daţi-i copilului numai sân, apoi cântăriţi-l. Dacă nu a luat în greutate, atunci înseamnă că este o problemă. Dacă este cu 500-1000g mai greu, faţă de momentul în care aţi ieşit din maternitate, înseamnă că sunteţi pe calea cea bună!
Dacă treceţi sau aţi trecut prin astfel de momente de cumpănă, vă aştept comentariile. Haideţi să ne unim şi să încurajîm alăptarea la sân! Orice mamă trebuie să îşi alăpteze copilul! Doar laptele de mamă este optim pentru copil!

De câteva zile mă tot gândesc să reiau postarea pe blog. Şi mă tot gândesc la ce aş putea scrie. Şi ghici ce? Subiectul va fi ca şi până acum: copila mea şi mediul care o înconjoară.
Aşa că…să începem!
Deja are 4 ani! Este o prinţesa şi deja doreşte să cunoască mai multe despre lume, să aibă răspuns la orice întrebare. Doreşte să exploreze tot, vrea să ne însoţească peste tot şi să se poartă ca un adult, dar nu fără a arăta că totuşi suntem un copil de 4 ani!
Nu am grăbit-o să crească, dar incerc să îi ofer o bună şi corectă educaţie, să îi arăt care este calea cea bună.
Acum nu vă închipuiţi că a mea prinţesă stă nemişcată şi că nu scoate o vorbă fără să o întrebi. Să nu exagerăm: are 4 ani totuşi! E una dintre cele mai zvăpăiate fiinţe! Şi nu-i tace gura o clipă! Nici măcar în somn!

Hello, people! Am revenit un pic. În ultimul an şi un pic, de când nu am mai scris pe aici, mi s-au întâmplat multe, dar cel mai mult m-am afundat în lumea celor mici! Deja păpuşa mea are un pic peste 3 ani şi a ajuns la acea etapă în care ştie cum să ne întoarcă pe degete, încât noi, adulţii, să ajungem să credem că îi greşim din plin, în timp ce ea este cel mai cuminte copil din câţi sunt pe lumea aceasta. Înainte ca domnişoara mea să împlinească 3 ani şi să-şi petreacă aproape toată ziua cu alţi copii un pic mai mari şi mai şmecheraşi decât ea, mai puteam să mă impun în faţa ei! Colţul era pedeapsa supremă şi mergea! Dar după vacanşa de vară s-a dus puterea mea! S-a evaporat! Acum, la pomenirea cuvântului „COLŢ” apare o întreagă salvă de replici: „De ce mă pedepseşti? Doar sunt copilul tău! Vreau să te iubesc! Lasa-mă să te pup! Te rog mami, să râzi, că doar ai glumit!” Păi, poftim, mai pedepseşte-o! Şi când insist să meargă la colţ, deja încep să curgă lacrimile pe oraz şi o aud certându-mă: „Da, mami m-a pedepsit! M-a pus la colţ că aşa vrea ea!” şi plânsul se intensifică! Câtă putere îţi trebuie ca să nu te laşi pradă şantajului? Cine ar putea rămâne de piatră la auzul celor de mai sus?!

DAAAAAAAAAA! Ieri a luat-o tata-sau la un meci de basket! Sibiul are o echipa destul de buna si e tare mandru cu ea! Dintr-o intamplare a ajuns si fie-mea acolo, in tribuna oficiala, sa admire jucatorii si sa isi faca de cap! In sfarsit a putut si ea tipa si aplauda in voie! S-a incadrat perfect in peisaj! Imi povestea tata-sau ca nu mai putea de bucurie. A incercat sa o pozeze si sa o filmeze, dar a trebuit sa stea mai mult cu mana pe ea ca altfel se apleca prea tare peste balustrada!

Se pare ca azi am teme de casa si, culmea, imi si place! 😎 Doar vorbesc despre mine! Nu imi framant capul sa scot versuri sau sa fac analiza unui text dat! 😛 Asa ca…..sa trecem la lucru!Smiley A suivre!

Sunt mama. De un an si jumate sunt mama! Si ma mandresc de nu-mi incap in piele cu progenitura mea! Pana acum am facut tot cum m-a taiat capul si cu ajutor din reviste, de la pediatri, sfaturi de pe net. Am pus cap la cap ideile, am cules NUMAI ce mi-a convenit si am actionat! Si se pare ca imi iese cu succes. A suivre!