Cred că toată lumea ştie cât de periculoasă este diareea, mai ales la copii şi bătrâni. Episoadele de diaree duc la deshidratare şi pierderea sărurilor din corp şi oricât am încerca să completăm lichidele pierdute, nu vom putea recura cât am pierdut. De aceea cel mai bine este să luăm măsuri imediat ce am constatat problema.
Una dintre metodele pline de succes este supa de morcovi. Acest remediu pare să fi fost descoperit de dr. Ernst Moro prin 1908, care lucra în clinicile pediatrice şi a încercat mai multe reţete, până a ajuns la cea optimă. Toată lumea a aflat de ea şi a aplicat-o cu succes, până prin 1940 când a fost înlocuită cu antibiotice şi anti-diareice.
Toate mămicile ştiu că morcovul fiert strânge la burtică, dar studiile au arătat că numai dacă faci supa după această reţetă, se va înregistra succes.
Iată şi reţeta: se curăţă 500 g de morcovi, se taie rondele şi se pun la fiert în puţină apă, cam 1h. Este foarte important să se lase la fiert un timp îndelungat. Apoi se scurc, se strivesc, ca să obţinem un piure, peste care adăugăm apă fiartă până când vom avea 1l de supă şi abăugăm un pic de sare.

      Un alt remediu este orezul, gătit cât mai simplu, sau puteţi amesteca pudră de orez semifiert cu iaurt şi oferiţi 30g din acest amestecdin 30 in 30 de minute.

Deci DA!!! Noi nu am avut pagini de socializare. Singurul lucru stiut pe calculator era sa plec dintr-un punct si sa fac negru tot ecranul sub DOS, ca mai apoi sa aflu ca era o eroare, dar tare mult ne mai placea 😛 . Asa, noi nu visam sa comunicam prin altceva decat prin caiete! Am avut vreo 3 oracole: caiet mic cu doar cateva intrebari, caiet de 100 de file de nu mai stiam ce intrebari sa bag ca sa umplu paginile, caiet studentesc, sa aiba omul loc sa scrie despre el si despre mine. Decupam reviste intregi, puneam coperti care mai de care mai interesante. Nu mai zic de intrebari! Asa aflam cine pe cine place si cat de mult. 😎 Circulau oracolele prin clasa mai ceva decat caietele cu teme 😛
Erau colegi care luau acasa si cate 2-3 oracole, ca sa le completeze si le aducea dupa 1-2 saptamani pentru ca nu aveau timp de ele. Erau si acele persoane asa de mult placute ca se procopseau cu teancuri de oracole. Si bineinteles, acei colegi care cereau din oficiu sa scrie ceva pe acele pagini frumos colorate.
Imi amintesc de intrebari incuietoare la care doar unele persoane isi permiteau sa fie sincere, gen: „O cunoasteti pe stapana oracolului?”, „Ce parere aveti despre ea?”, „Iubiti pe cineva?” si tot asa. La indrebarile despre stapana, cel mai adesea citeam „fata de gasca, desteapta, ambitioasa, frumoasa” – chestii de suprafata si de bun simt, pana dadeam peste prietene mai apropiate si atunci sa te tii: „cam vorbareata, incapatanata, uneori dalasatoare” – bai parca imi pica cerul in cap! Stiam ca sunt asa, dar nici sa le citesc dupa 20 de ani si sa vad ca nu am schimbat nimic in bine:shock: Pai cum asa?!?!?
Aceste minunate oracole circulau si din clasa in clasa, de la o generatie la alta – era ceva daca in caietul tau scria cineva de la a8a, cand tu abia erai a7a! Erai deja cunoscut printre cei mari!
Pentru intrebari gen: „Ce este iubirea?”, „Ce este sufletul?”, „Ce este fericirea?”, adica intrebari cu greutate, se lasau si cate 2-3 pagini, sa aiba omul loc sa completeze 😯 , caci au fost cazuri in care s-au plans diversi ca ar avea multe de exprimat dar nu au unde 😐 .
Pentru noi, oracolul a fost un fel de HI5, Facebook si ce site de socializare ar mai fi acum deschis. Si in caiete venea cate un idiot si scria injuraturi si ne stricau cheful si minune de oracol 👿 ne chinuiam sa acoperim frumos, sa nu se mai vada si mama, ce si-o mai lua fraierul 😈 😡
Aici gasiti cateva exemple de intrebari din oracole si cam asa aratau ele:
oracol poza1
oracol poza2
oracol poza3
surse poze

Vorbeam odata despre copilarie, despre cum a fost pe timpul meu si cum este acum, pentru generatia noua. Am vazut si am inteles ca niciodata nu vom putea elimina GENERATION GAP, dar putem sa incercam sa traversam din cand in cand aceasta prapastie.
Am observat cu placere ca inca mai sunt pastrate si utile focurile de pe vremea mea. Am vazut ca fetele inca sar elasticul in curtea scolii, ca prinsa, leapsa, atinsa pe animale si v-ati ascunselea prind bine la public. Pustii se dau in vant dupa „Ratele si vanatorii” si „Tara, tara, vrem ostasi”!
Parcurile freamata de dorinta lor de a se intrece pe role si pe bicicleta. Chiar am auzit din gura unui pustan, care sigur este la curent cu tot ce e nou in videogames, muzica si moda, ca a exclamat: „Ce bine ca s-a incalzit afara! Putem sa stam in parc!”.
Deci, se poate! Mai stii? Poate si fata mea va avea cu cine sa vina in parc, la o tura cu rolele sau cu bicicleta, cu cineva de varsta ei! Asta imi doresc!

Pentru mine, vineri, timpul s-a oprit in loc! Am fost o egoista si am furat 3 ore doar pentru mine! Am plecat in parc si m-am oprit pe o banca. Nu m-am miscat de acolo ceva timp. Nu am vrut! Nu m-a interesat nimic! Ma simteam ca in filmele alea in care iti parasesti trupul si pivesti totul in jurul tau de undeva de sus. Toata lumea e in miscare, dar tu nu simti trecerea timpului.
Mi-am gasit un loc in care am vazut cea mai frumoasa imbinare intre anotimpuri: pe de o parte, un pom plin de flori noi, albe, parfumate si langa el, un alt pom mai batran, cu frunze uscate, pe care nici macar vantul, gerul, zapada, nu au putut sa le scuture!
Am vazut cum altii sarbatoresc viata: copii pe biciclete, role, tineri iubindu-se sau alergand umar langa umar. Parinti cu bebelusi, bunici cu nepoti! Toate varstele se perindau prin fata mea.
Am auzit pasari cantand, frunze frematand, franturi din conversatii, copii gangurind sau injurand ( 😦 ). Unii oameni pareau grabiti, altii se bucurau de plimbare, dar toti simteau cum trece timpul! Eu nu! Nu imi luasem nici ceas, nici telefon, nimic! Nu m-a interesat!
Cand am fost multumita, m-am ridicat, m-am dus sa admir copiii de la locul de joaca si m-am indreptat spre casa! cand am ajuns, am realizat ca furasem 3 ore pentru linistea mea!

Mai ţineţi minte cum aţi făcut cunoştinţă cu internetul? Eram prin liceu când apăruseră internet-cafe-urile unde cheltuiam bănuţii de pachet pentru a….naviga pe mIRC! Ah, ce amintiri! rolleyes A suivre!