Pentru mine, vineri, timpul s-a oprit in loc! Am fost o egoista si am furat 3 ore doar pentru mine! Am plecat in parc si m-am oprit pe o banca. Nu m-am miscat de acolo ceva timp. Nu am vrut! Nu m-a interesat nimic! Ma simteam ca in filmele alea in care iti parasesti trupul si pivesti totul in jurul tau de undeva de sus. Toata lumea e in miscare, dar tu nu simti trecerea timpului.
Mi-am gasit un loc in care am vazut cea mai frumoasa imbinare intre anotimpuri: pe de o parte, un pom plin de flori noi, albe, parfumate si langa el, un alt pom mai batran, cu frunze uscate, pe care nici macar vantul, gerul, zapada, nu au putut sa le scuture!
Am vazut cum altii sarbatoresc viata: copii pe biciclete, role, tineri iubindu-se sau alergand umar langa umar. Parinti cu bebelusi, bunici cu nepoti! Toate varstele se perindau prin fata mea.
Am auzit pasari cantand, frunze frematand, franturi din conversatii, copii gangurind sau injurand ( 😦 ). Unii oameni pareau grabiti, altii se bucurau de plimbare, dar toti simteau cum trece timpul! Eu nu! Nu imi luasem nici ceas, nici telefon, nimic! Nu m-a interesat!
Cand am fost multumita, m-am ridicat, m-am dus sa admir copiii de la locul de joaca si m-am indreptat spre casa! cand am ajuns, am realizat ca furasem 3 ore pentru linistea mea!

Niciodata nu am stiut sa tin ceva ascuns cu adevarat! Cand zic asta, nu ma refer la faptul ca am impartasit altora ceea ce prietenii mi-au spus in taina sau ca i-am dat de gol vreodata! NU! Ma refer la lucruri strict personale! Eu nu cred ca exista vreun lucru care poate fi tainuit o viata intreaga! Ceva/cineva tot ne determina sa il scoatem la iveala! A suivre!