Am primit o leapsa interesanta zilele trecute: sa scriu despre casnicie, din punctul meu de vedere.
M-am gandit si razgandit si am ajuns la concluzia ca exista parti bune si parti la care mai trebuie lucrat.
Nu sunt casatorita de prea mult timp, dar sunt cu acelasi barbat de aproape 9 ani. Si noi spuneam ca nu ne intereseaza o bucata de hartie, ca putem sa traim asa mult si bine. Dar stiti care e avantajul acelui certificat? Ca ne intareste relatia! Daca imi vine sa plec de langa el, trebuie sa ma gandesc bine inainte de a face pasul asta, pentru ca nu e asa de usor sa rupi un contract!
Noi formam o echipa de cand ne stim. Mereu ne-am impartit si impartasit cele bune si cele rele. Nu s-a pus problema ca el sa ma curteze prea mult. Ne-am mutat impreuna dupa 3 ani de prietenie, dar si pana atunci eram ca si luati, cu exceptia faptului ca nu dormeam sub acelasi acoperis.
Toti acesti 9 ani ne-am sustinut in orice idee buna sau rea, ne-am impins de la spate sau ne-am oprit de la a face chestii regretabile. Nu ne-a iesit mereu si nici nu ne va reusi intotdeauna, dar asta e partea frumoasa: invatam impreuna!
Nu ne putem inchipui viata unul fara celalalt. Si asta o spun din experienta. Am fost despartiti din motive profesionale 1 an de zile si nu prea ne-a fost ok.
Intr-o relatie te mai si certi dar te si impaci repede. Asta e cheia: sa poti trece peste acele clipe urate si sa va continuati drumul impreuna.
Copilul ne-a legat si mai mult si ochii lui ne amintesc de ceea ce ne-a unit.
Ma opresc aici! Nu dau mai multe detalii! Fiecare sa incerce pe pielea sa 😀 !
Va doresc sa va gasiti acea jumatate pentru care sa credeti ca a face compromisuri nu inseamna a uita de tine, ci a face ceea ce va satisface pe amandoi!

PS: pentru ca este totusi o leapsa, o voi inmana doamnei Lupascu si o voi ruga sa ne scrie o poveste despre minunata fantana arteziana din Braila!